să mă poți vedea așa vinovat cum sunt
haide
aici totul se prescrie după primul ciob
aici oamenii își dau cu stângul în dreptul
când intențiile lor dau pe afară
de fericire
haide iubito și ține-mi de sete
să nu am niciodată resentimente atunci când te cobor
la mare adâncime
să ne ținem minte mâinile
care s-au plimbat fără mănuși
prin orașul ăla imens

până la urmă orice maestru al cuvintelor bune
defilează pe sârmă relativul
oamenii ăia stângi oricum vor arunca în tine
cu mere verzi și hohote
iar când în sfârșit nu vei mai simți tinerețea aia
dezbrăcată în silă pe jos
când nu mai simți nici măcar propozițiile cuțit
scrise de cei mulți și puțini la înălțime
în onoarea obrazului tău din care
picură ridurile ca niște fanfare
atunci și numai atunci vei înțelege
că ești doar așa
un fel de uriaș tăcut
construit din cel mult
trei sau patru
strofe