să intrăm amândoi în acest nor apocaliptic
fără să ne întrebăm prea mult:
și dacă nu ne vom mai întoarce,
dacă, odată întorși, locurile noastre vor fi găuri negre,
capcana perfectă,
cleiul vegetalei carnivore,
peticul putred, desfăcut din întregul veșmântului protector,
labirintul în care Argos înnebunește de așteptare și
nimeni nu-l crede, primește
pedeapsa tâlharului celui mai de soi
bolnave, mulțimile aclamă
și dacă, în loc de cuvinte, vom întinde
unul spre celălalt,
unul împotriva celuilalt
tăceri ascuțite dislocând măduva eului,
semne ale absurdului prin care
larva rămâne veșnic larvă,
ura, arma letală
lumina, dâra întunericului înfipt în carne ca o căpușă
și dacă, în loc de iubire,
ne vom umple sternul cu saci grei de moarte,
cu urletul ei, cu toate frustrările posibile...
dacă, în loc de îngeri, vom deveni
salahorii, pe veci marionetele blestemate, aservite lui Hades...
așa că... hai să intrăm odată în acest nor apocaliptic,
în această unică mișcare de rotație
să prindem un loc,
locul lângă
fereastra de unde vom putea
aștepta soarele să răsară peste noua planetă