crima gurii este de a nu grăi
tranșeea interioară
unde zboruri de lilieci
se desprind de pe sufletul tău lăsând rană
ocupând teritorii de bezne
în incinta unei nopți de vară

corolele adulmecă-n văzduh misterul
unii se absorb, alții trăiesc
până la ceasul glontelui
morții în frunte
în lene cu defrișare cunoscută
de paiangii zborului secundelor
într-un rastel de cuvinte

*

organele genitale mi le aveam expuse
în sexul tău,
un expozeu al mirării
taina umbla cu căciula-n mâini
și mâine
era o zdeanță spre aducere aminte