mi-am rătăcit mintea printre fustele tale
ți-o vând pe un sfanț de vei găsi-o, poete
deocamdată port în inimă neuronii
dândesc năzdrăvănii cu fiecare puls din vene
sângele capătă culoarea păcatului intrând în oase
nimeni nu rapsodiază mărul mai bine ca tine
iubito ce ești și poate vei fi

cerul turbat avea culoarea minții mele mirosea
la fel ca un snop de gânduri proprii
induse pe proprietatea minții
mirosea a căldură
norii aveau forme de drac drăcuind
o minte rătăcită
printre fustele tale