Când se lasă o boare de pădure înverzită
peste piața orașului somnambul
cuprins de remușcările mulțumii de porumbei
care vin la ciugulit firimiturile
unei civilizații șterse de avuție,
se pornesc oamenii străzii la cerșit
câte o urmă de bunătate de la trecători

Totul este o fierbere fără foc,
o mâhnire scursă din ochii nepăsători,
o luptă între inși diferiți ca preocupări
care rup timpul în bucăți și-l împart
dar n-au cui fiindcă e o delăsare permanentă,
nu-l interesează pe nimeni de clălalt
nu protestează, tace și se complace în uitare.

Dar cine ne poate ajuta,
ar trebui să fie altfel decât noi
și nimeni nu face un pas în față
nu se ridică deasupra să-l recunoaștem
și să-l urmăm orice s-ar întâmpla.

Găsiți astfel de oameni, ei sunt,
deschideți ochii mari!