lumea asta e un hematom pe fruntea nemuririi,
o hemoragie internă a păcatului,
o leziune între două infinituri

îți citeam frunze de toamnă și ploi
cu vorba năvalnică de cafea
în dimineața fierbinte de apă
norii năvăleau în pământuri, certându-ne
lumea asta va face implozie într-o zi
cufundându-se în neclintirea timpului