Trei caiete

Dând să iasă-n parc la joacă, Daniel s-a pomenit
că din ghiozdan, deodată, trei caiete i-au sărit:

- Crezi că poți pleca așa, fără să te-ocupi de teme,
să nu scrii, să nu citești și să nu rezolvi probleme?

- Mă-ntâlnesc cu alți copii să ne dăm pe biciclete
așa că, vedeți și voi, temele pot să aștepte!

- De la școală când sosești, mereu te grăbești la joacă
și astăzi, ca de-obicei, ziua –ntreagă o să treacă
fără să te uiți la noi niciodată până mâine
iar la școală, mai apoi, ne vei face de rușine!

- Bine, bine, înțeleg, dar ce așa mare grabă?
Imediat ce vin din parc am să mă apuc de treabă!

- Joaca poate să aștepte până temele îți faci,
ca să nu mai uiți de ele când te cațări în copaci!

Neavând ce să mai facă, în camera lui închis,
Îmboldit să facă teme, caietele le-a deschis.

- Vezi, spuse primul caiet, cum m-ai îndoit la margini
ce urechi urâte am la dragele mele pagini?

- Dar de mine ce mai spui, ți se pare că-mi stă bine,
zise al doilea caiet, cu purceii de pe mine?

- Ia, privește cum arăt, corectând în urma ta,
învățătoarea m-a făcut să par că aș sângera,
zise ultimul caiet, deci, chiar dacă nu o să-ți placă,
trebuie să-ți amintim că școala nu e o joacă!