Leagănă-mă vânt tomnatic,
Peste frunze, aindine,
Că străin și singuratic,
Nu mai e nimeni ca tine!

Leagănă-mă peste lume,
Și în transparente zboruri,
Să mai scriu vreo cinci volume,
Când mă înfășor în doruri.

Leagănă-mă cu blândețe,
Să nu pierd din manuscrise.
Muzele îmi dau binețe,
Da mă tem c-or fi proscrise.

Leagănă-mă-n orizonturi,
Că în țeluri pot pătrunde,
Să culeg din infinituri,
Brațe de idei fecunde.

Leagănă-mă printre vise
Și prin ani ce-o să-mi răpună
Tinerețea... Azi sporise
Pe la tâmple văl de brumă.

Leagănă-mă vânt tomnatic...
Și cu ochii mari și goi,
Vezi cât ești de singuratic?
Vezi ce singuri suntem noi?