ci doar fiind e-n aspru urlet gândul
iar carnea minte despre infinituri
în templul vorbei se-ntretaie rituri
un drum de șoapte vane tot mergându-l.
iar adevărul e o cale-n mituri
doar dincolo de timp tiran văzându-l
lumina ta de veci și-așteaptă rândul
și în ființă bei din răsărituri.

amurg de-i fi în toate ale tale
ți se deschide poarta către stele
din orizont căzând ușor petale.
sub cioburi de-ntuneric, mititele
ci uiți să guști din sferele vitale
fiirea-i nudă, stândă în atele