zigzagul norilor te mai caută și astăzi
printre ierburi luminate de dulceața toamnei
privesc doar ca să văd
cum pașii mei se repetă
printre aureolele arborilor
în vârful picioarelor m-am cățărat
în sicomor
ca Zaheu, vameșul
și n-am vrut decât nemurirea
iar pe când zăceam în grămada de oase
între lumină și întuneric
din armuri de strigăte disperate
singură am reînodat cărarea vieții
între mare și țărm am stat
sub păienjenișul orei
cu capul în palme și nu era nimeni...