în anotimpul unei clipe duse
era caniculă de amintire
și Ieri hălăduia prin cimitire
acolo Mâine iar pe Azi pierduse.

ci dau secundei rima spre citire
pe taina albă de îmi apăruse
pe ea precum un morb din mine fuse
dar și în Cer spre mântuiri zidire.

frântură de trecut, iubeam pe tine,
nășteam în flori de inimă păcate
misterul de a fi să ni-l aline.

eternități în vorbe îmbrăcate
grădini de gânduri unduiau, feline...
acum e Vid lăsat în libertate