strepezindu-ne dinții, confundând prezentul cu viitorul
alături de fluturi, meduze, cosași cotrobăim prin unghere
mereu vrem altceva decât clipe efemere și clipim
ne simtem bine pe continente eșuate în amintire
ne uscăm rufele pe o mare lină, aproape ca o poezie
și înghițim vălătucii de fum care se formează acolo, în mine
printre predici și ruine descentrate
pe aceeași alee cu timpul ne putem plimba
lucrul ăsta se cheamă povestire
aruncăm parâmele de la amintire și plutim așa
pe mările moarte, pe mările delire
și hârtia poate să transpire