dimineața vine răspicat
ondinele nopții cunosc un proces de evaporare
rămân spaimele zilei
cafeaua doar e un unguent al vorbei dulci
apoi
se or răsti noi nevoi
din răsărit purcede să ne crească crucea
într-un proces de autoflagelare prin gând,
te gândești că n-ai
ba ceea, ba ceea
unii au joburi submatinale
în autobuz e un matineu cu măști de somn
acestea se mai utilizează și spre îmbătrânire prematură
se aplică la ceasul în care cocoșii încă dorm
vei muri omule și viața ta nu se va lectura
decât în cârciumi,
la un pahar de agheazmă cu prietenii

copilul din mine fraternizează cu tăcerea
irupe apoi,
îți cere pieptul să doarmă ca pe o pernă cu lapte
să uite cele patru decenii aproape
de existență în această viață de gonit
după carnea și sângele cristului

&

albeața hârtiei e steagul alb ridicat în războiul
înverbuirii matinale spre a lăsa
măcar un meterez al lirei cucerit

hârtia e tot mai albastră,
se vede că trage la măsea din călimară
vrute și nevrute
de ajung să cred
că mi-am ratat dreptul la cuvânt