s-au topit toate copitele centaurilor
galaxia nu-i mai acceptă incompleți debusolați
readună tropotele apoi pletele și arcurile
nu mai găsesc săgețile nu contează
filă cu filă omul și calul merg la pas privind umanul
ca o tăcere cu ochii din frunzele
măslinilor așternuți pe dealurile neștiutului
caută pacea răsună valea iar hăul
își apropie marginile ca pe niște buze mobile
în căutarea cuvântului dintâi
sau în căutarea sânului mamei
din pământul cel mai apropiat
potcoavelor ruginite ale libertății

26 noiembrie 2016