ce caut eu în cazarma asta
în iureșul acesta al unei inimi străine
când dincolo de toate aștept liniștea
patriarhatului în care trăiesc parcă de o veșnicie
din ea lipsește tatăl
atât de mult lipsește încât
toate păsările îi caută umerii
găsesc ramurile copacilor prea înghețate
pentru ghearele lor fragile
și filele cărților
își uită deschis robinetul. curg literele

uite că se poate forma o cascadă a literaturii
din simpla neatenție a unui autor orb în care culorile
patimile dorințele se amestecă neîncetat

el tace. mă ascultă. nu știu dacă iubește

oricum, întreabă dincolo de frontiere
de ce țin felinarul din tâmple aprins
de ce exist
de ce el mă vede mă simte
eu nu

nu-i răspund pentru că ele, răspunsurile
oricum aleargă către el

ceea ce rămâne în sita alegerilor lui
îl privește necontentit
dintr-o oglindă

acolo este singur sau poate că nu. nu știu

oricum eu am primit altceva. îmi scapără mâinile
să deschid darul
sau poate că l-am deschis demult. nu știu

chiar nu mai știu ce vrea el de la mine. eu știu
doar să mă întrebe. doar să mă întrebe
aștept

28 noiembrie 2016