Viața ne întunecă
și în cămări ne rămân morcovi de prisos
iar în cuiere
fulare și mături uzate

iarna stă întinsă degeaba pe meridian
nu ninge
să putem strânge fulgi albi în desfrâu
și să-i formăm în pragul caselor
oameni zâmbitori cu pielea rece

cautându-le apoi inima spre a ne încălzi
din când în când