trezesc mirări pe-a umbrei mele dungă
în dimineți de danțuri și uitare
atunci și viața noastră-i ca atare,
la piept de nemurire să ajungă.

nu-i cer să nu existe și iertare
și demiurgul duhul să ți-l ungă
cu patimă de mântuire, lungă
chiar dacă mintea ta e-n căutare.

femeie-n ochii mei îți nasc privirea
în mal de lume, către mine, du-te
tăcută-n taine de a-ți fi ivirea.

vom cuceri a timpului redute
lichefiind în noi adânc iubirea
sub un incendiu-al clipelor pierdute.