iar prin grădini omătul stă să crească
că-i vreme de refugiu și de iarnă
din cer curând și norii se răstoarnă
cu fulgi de nea-n zburarea îngerească.

la geamuri frigul flori să ne aștearnă
cum este scris în liniștea firească,
un trandafir de ger să făurească
acolo, sus, la mine pe lucarnă.

vom face arătănii de zăpadă,
pe alb ca de hârtia cea virgină
vom scrie poezii de promenadă.

doar pe aloc sunt bezne de rugină
da'n strălucire cine să le vadă
și-apoi ne adunăm cu toți la cină.