În jurul meu toți se grăbesc
să-i scrie Moșului, să-i deseneze
să-i spună ce mult îl iubesc
și cât mai mult să îl impresioneze.

Să-i scriu și eu? Dacă nu știu
să potrivesc cuvintele prea bine?
Dacă, privind desenul meu,
să râdă, Moșului îi vine?

Îmi iau totuși inima-n dinți
și, cu creionul pe hârtie,
îi scriu, cum scriu copiii cei cuminți,
că îl aștept, de vrea să vie…

Să povestim, nimic mai mult,
să-i spun că darul cel mai mare
al mamei este s-o ascult,
al tatei să ajung devreme la culcare.

Să-i spun că surioara mea dorește
tot timpul să mă joc cu ea,
și că bunica mai mereu boscorodește
că doar nepoți cuminți ar vrea.

Pe toți eu îmi doresc să îi văd fericiți
așa că, dacă poți, cumva,
aș vrea, cu spiridușii tăi, să vă grăbiți
și să ajungeți și la casa mea

magie mare să se-ntâmple și deodată
să fiu cea mai cuminte și ascultătoare fată!