de dor și lipsă mă branșez la rețeaua cu lacrimi
ieri ți-am scris,
am îmbrăcat strai cusut cu aur de cuvinte
scrisoarea mea te va găsi poate sub duș
apa va curge sărată de vorbe pe tine
oare n-ai vrea să te speli și
de distanța ce ai pus străjer apropierii de noi
de mâine
să strigăm iar unul prin gura celuilalt

azi fac risipă de singurătate dau în tot locul
la cei bogați cu duhul
frigul acesta de tine,
cel mai bun medicament împotiva schimburilor de lichide carnale
de fiecare dată când te sărutam prin saliva ta
îmi intra în stomac interiorul tău
moșind larve, nimfe, fluturi

mă înălțam pe-atunci până la organele genitale ale lui Dumnezeu
le retezam aducându-ți-le în pântec
nășteai hristoși gemeni
câte unul pentru fiecare
două cruci ne pândeau lepădând Lumină în așternut

la foc de vorbe îți voi căli sabia ce taie în zvon de izbândă
veșnicii pământe
să-mi dai și mie vreo două felii
că dor ți-am dus
în spinarea inimii