cum nu ți-e teamă să treci prin visul meu
cu mâinile în buzunare fluierând nepăsător
memoria pielii încă îți păstrează amprentele

în piept îmi ciripesc înfiorate vrăbiuțe de lumină
le-am învățat pe de rost cântecul

atâtea asfințituri mi-au închis inima
într-o cutie de lemn
gândul meu e o pasăre de pământ
cu toată greutatea zborului pe umeri