Mai dă-mi un ceas din viața ta
Și dacă ninge tot așa,
Cum s-a-ntâmplat de sărbători,
Nu te-ntrista de mii de ori.
Mai bine lasă somnul blând
Să ne deschidă câte-un gând
În pofta frigului târziu.
Apoi mă-ntoarce vis pribeag,
Luceafăr nopții să mă-nscriu
Și primăverii tale, steag.

Iar de va fi să mă cobor
Cu o octavă, mai semeț
Mă dă privirilor ciopor,
Să mă adune din gureț
Tot mai aproape de cuvânt,
Să fiu dorinței tale vânt
Și ochilor luciri de stea.
Doar astfel cred c-aș mai putea
În tine să mă știu cu tot
Și fiu, și tată, și nepot.