Noaptea e inclusă-n program,
se sting luminile rampei
să nu moară.

Întunericul păzește pe la colțuri
să invadeze spațiul,
femeia mă roagă să dorm.
După ce deschid ochii mari
a fugit de la ferestre,
aerul intră în valuri pe ușă dar îmi face loc
să respir mirosul curat și lumina.

Păsările mă cheamă-n grădină,
îngerii mă-ndeamnă să merg,
să-mi facă coroană din flori de cireși
și eu privesc lângă o cafea-n aburi
minunea-n care mă scufund.

Iubite, ziua-i la fel
cu cea în care ne-am cunoscut.