așa se-nserează iernile
miroase a gaz și a frică
o substanță albă-cleioasă din care nu mai scapi
pardesie bleumarin acoperă fantomatic
bumbacul străzilor / diagnosticele / țipătul monocrom
straturi-straturi o lume opacă atât de uniformă / atât de estompată
alunecă
vagoanele se retrag odată cu ele
hârșâitul trupurilor lăbărțându-se în revolta nudă a zilei
vanitatea la putere redutabilă
urletul unui câine / doar un sintetizator (??)
este ora la care se petrec travalii
tabloul manechinilor stropindu-și apretul halatelor cu miros de placentă
mormoloci mormoloci mormoloci revendicându-și drepturile
un cosmos aproape derutat când realizezi că
ai ratat ziua de azi crezând că de-abia mâine o să fie azi
un gust verzui un mucegai aciuat de articulații / de inimă / de mielină
spaima marea spaimă că ai putea ajunge într-un scaun cu rotile
scârțâitul intim al podelei sub apăsarea durerii în sfârșit personalizate
intri în tine
un mănunchi de cuvinte ca un stol de păsări
activându-și în ultima clipă instinctul pentru deliberarea corectă
certitudinea că vei prinde și mâine o înserare până atunci
eu pe o margine de pat ca pe o margine de lume