nu știi începutul
îți amintești perfect continuarea
erai pe o scenă
o femeie
mai mult sau mai puțin cunoscută
când a bătut gongul ți-ai intrat impecabil în piele
nimeni n-ar fi zis că...
Dostoievski te privea de dincolo
cumva curios / aproape fericit / Autorul...
erai așa de potrivită mai ales printre
toate tablourile acelea rusești-universale printre
himerele mondene ale ceaiului de iasomie
umplând pantagruelic venele
ce oportunitate! – ar spune unii
nu și tu
o artistă
la vârsta la care mulți se pregătesc să nu mai fie
din convingere ai ales scena
cine ar putea ghici?!
spectacolul este doar o iluzie la fel și
bătrânețea și ce-o mai fi după
oricând „sărutul acela” te poate împinge în
vârsta frumoasei și veșnic tinerei prințese
ești pe o scenă
nu te iei în serios
nimeni n-o face
publicul cunoaște convențiile artei / este circumspect / nu-l poți învinovăți
oricând masca poate dezveli
tenul proaspăt / dinții albi / nudul desăvârșit / primăvara obraznică
teatrul este o ficțiune
de ce-am lua drept bun
ridurile / artrozele / bătrânețile / depresiile
strada cu servicii funerare non-stop complete...?!
dacă te vei rătăci?!
n-aș crede
iată
florăria cu micsandre și imortele
geamul îndoit de lumină
ghereta unde au înviat păsările
poemul-placentă / vestonul antitimp
rolul din care oricând poți ieși, nu-i așa?!
să iei o gură de aer
să schimbi două vorbe
să te minunezi cât de tânără ești cât de tânără!!
s-o cotești prima la dreapta unde mirosul roșu
a devenit de-a dreptul irezistibil... să lași...
să lași în urmă
cealaltă stradă
perfect paralelă...