Nu mai erau cuvinte
Între noi
În noi
Sub gene
Sau unghii
Ceasul picura de pe perete
Nici nu l-ai mai văzut
Ai adormit mai greu
Ai dat visului play mai târziu
Pe perete creștea un copac
Rădăcinile-i îmi străpungeau
Inimă, plămâni
Îi respiram frunzele
În privirea ta
Tu îi zâmbeai toată seva
Urcând din întunericul
Țărânei
Spre nemurire
Palmele noastre
Găzduind uimire
Și glasurile noastre
Se căutau
Cadru după cadru
Ca în filmele alb negru
Regăsindu-se în zori
Pentru a ne transforma
În bătaia de aripi
A unui pescăruș
A cărei amintire
Doar marea o știe
Până dincolo de sensuri
Știu că îmi veghezi
Clipele de somn
Până dau rewind visului
Ceasul e la locul lui
Doar absența ta scrijelită
Pe pielea mea
Și în palma mea - nisip
Urma pașilor tăi
Lângă ai mei.