Dac-ai veni în primăvară
Ca să mă scapi de bătrânețe,
Aș da trecutului binețe,
Prilej privirilor să ceară
Tribut tentației din sânge.

Dac-ai veni, să pot atinge,
Fără a lumii redundanță,
Un strop din ploaia ta șireată,
M-aș înveli, cu siguranță,
În ritidom de altădată
Să par mai tânăr la vedere.

Dac-ai veni să-mi dai putere
Să duc cu mine răsăritul,
Mi-aș ține jar, pe înserate,
Tandrețea ta. Și cum privitul
Nu m-ar desface de păcate,
Dac-ai veni, te-aș ține Lună,
Nimic din noi să nu apună!