Îmi umplu libertatea cu frustrarea voastră
care nu se manifestă,
mă prefac în biruitor de ocazie.

Strigătele mele în portavoce
mă fac un om al străzii auzit,
dar am obosit la gândul inutilității
și tu devii nervoasă că te-am părăsit.

Am ieșit dintr-o cușcă cu ușa deschisă,
nu mă gândesc să obțin vreo recunoaștere
dintr-o scenă de teatru absurd
în care împart semenilor zâmbete la liber
fără conținut.

Port haine de măscărici al iernii
într-un câmp delimitat de întuneric
torn cuvintele în slogane de năruire
a ordinii care mi se pare falsă.

Sunt gata de răzmeriță cu cine mă contrazice
privesc puterea cu ochi de sentință
nerăbdător să eliberez totul
de regulile prost instaurate.