prea frumos brodează miracole sub piele
poeții
frământă focul cu falange de vânturi
copt în zboruri
poemul lor irupe cu vulturi
împănați fastuos sau discret de curcubeie


pe linia orizontului
hârtia duhului devine casabilă sub greutatea semințelor
vela cordului soarbe oceane
ploaia ochilor scufundă adâncuri aritmice
nedeslușitul
capătă forme strălucire
bezna din palme înghite flăcări
apoi alunecă molatec pe crupa metaforei
premeditat
scapă din frâu cavalcada vocalelor
izvodesc simfonii uranice în vena cavă a tainei
consoane agora-fobice ies din lagune
la soare

să nu vă uitați chipul beți cu măsură foneme hipnotice din carotidă

când altitudinea
nu-și ține în cumpănă adâncul incomplet se dezghioacă
demonii
e dureros de purtat pleoapa reptiliană
chiar și numai o vară toridă
mediana visului duce dincolo de convergența luminii
cu duritatea materiei
nu trebuie decât să accepți că ești mai mult decât cumpăna
dintre două emisfere ce țin în siaj
infinitul

cerul apelor expulzează viziuni plasmatice în pupilă
căptușește metodic fagurele cunoașterii
alfabete selenare ridică tsunami
la intersecția tuturor
insomniilor

cât de ușor poete
se va naște lumea din vertebre cuantice rămâne să negociezi
cu necunoscutul ce-și ascute securea
de piroanele tale

în răspântii golgote translucide
te cheamă pe numele mic