mă uitam
cum mușca din măr
și era atât de frumoasă

m-a privit
și pentru o clipă
i s-a părut că ceva nu este în ordine
încât m-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva
eu am dat din umeri și atât
în timp ce trenul alerga cu o sută treizeci pe oră
și nici nu a oprit în stația aia
dar ea știa dinainte

după clipa aceea de derută
a continuat să-l devoreze și mai vârtos
eu tăceam și deja îmi făceam procese de conștiință
până la urmă să muști dintr-un măr
nu este o crimă
de ce nu oi fi privind eu pe geam
aș fi văzut o grămadă de lucruri o gară apoi
o întindere de zăpadă după aia niște oameni despre care niciodată nu am să știu
ce treburi importante or fi având de făcut
și toate astea doar pentru că am privit-o într-un fel oarecare
dar puteam să nu o privesc?
în fond și la urma urmelor stătea fix în fața mea
în același tren în același compartiment ca și mine plus că
dumneaei la o adică era femeia pe care o iubeam
deci mi se părea firesc să o privesc așa
și
așa mai departe

în principiu asta a fost