1.

văzul mi se încolăcise în jurul mijlocului tău
de visare
ca un șarpe al binelui
redus la absurdul existenței
spre raiuri ne mijlocea carnea cuvântul
erau căi de feed-back
pe atunci

aruncați într-o groază de lucruri
ne făceam jucării și rastele
din stele

soarele se încuiase la păcate
cu o groază de lacăte
și nu era nimica
mai presus de frica verde
de-a te pierde


2.

ne decupam de pe inimi,
cu roșu în umbră te strigam
din depărtarea unei clipe
în văz de buze trupul tău în lectură
șoaptele și
un vârf de cuțit de cafea
să taie în arborele vieții
scorbura vorbei

de obicei fapta e unitate de măsură
pentru timp...
în al veacului nostru anotimp
Azi e doar o fisură
și vise vin din Olimp
nespălate la gură
de toate șoaptele zeilor, a zmeilor și a tot
ce-i între dragoste și ură