Frământ cuvintele ca pe o cocă de pâine,
cresc în ochii mei și dospesc frumos,
nu-mi spun tot ce trebuie.

Noapte de noapte cu stele cu tot
mă bântuie întrebările,
m-am întors din înțelesul curbat
a ceea ce nu se pricepe ușor.

În memorie casetele gândurilor viitoare
așteaptă să fie deschise,
o ambiție se naște din senin
purtată de zâmbetul jucăuș al fetelor.

Pereții zilei de mâine răsuflă ușurați,
vânătoarea de fluturi a încetat,
pe sânul tău s-a așezat un ochi de păun,
eu îl privesc și nu se mișcă,
savurează mirosul.

Te închizi în emoții,
nu știi cum să ții picioarele,
îmi urcă ochii mai sus de genunchi,
te temi de ceva,
mă tem de altceva
și ne împăcăm din priviri.