Gândurile trec ca păsările-n stoluri
la punctul de popas nasc imagini,
ele sunt oglinzile nevăzute ale sufletului,
sub pleoapele timpului, ochiul ascuns al universului
vede linia dintre răsăritul și apusul vieții
cu toate nodurile sale.

Dragostea din interior e un clopot cu sunete lungi
ce străbat țesuturile și merg mai departe
pînă-n adâncul fluid al sentimentelor,
care se revarsă peste oameni.

Anotimpul cu ninsori de stele
mă îmbrăcă-n bucuria de vrajă a naturii
în care orice clipă e adăugată de Dumnezeu
ca harul nesfârșitului său.