ești tot ce spre Înalt în mine zboară,
o Pasăre cu trupul de femeie
ești frumusețea tandră din idee
și zor de zi, cu taine de coboară.

prin lumea asta cum e-n orhidee
te treci și-nvii precum întâia oară
ca un hristos, un pelerin în gară
țigara lui în buze de-i se-ncleie.

în hidoșenii lumânarea-i stinsă,
lumina ta străbate însă-n miez,
etern e veșnicia-n tine ninsă.

iar ochii tăi sunt să mă îmbăiez
în lacrimă-n privirea ta încinsă
și-n șoapta ta să mă incendiez...