în demâncarea mâine e cerul ustensilă
curgând pe o sămânță în tină ploaie, rază
ni-i vremea fără vină și pâinii stând de pază
și crește grâul iute-n pământului axilă.
zambilei, în grădină, strivind corola mică
e roua-n năzuință așa, ca de Sisif
răgazul unei șoapte la pieptul tău se strică
și uneori și timpul e-n ceasul apocrif.
ci vine mai cu grabă ce va-nvia Acel
la judecăți eterne ne fie apărare
că de păcat cu toții am făptuit măcel
și am uitat adesea o rugă în spinare.
iar biciuiți în taine de-a beznelor nuiele
răcnim a existare scrisori pe-a noastră piele.