dumunică, astâmpărul de brațe
flămânde doar de trupuri, să cuprindă;
biserică îmi ești, din zori ivindă
și rugăciuni îmi sunt în tine soațe.

un dumnezeu privește din oglindă
de chipul tău îl duci acolo-n ațe
iar duhul meu în turlă să cocoațe
și rațiunea-i tot mai mult murindă.

aud în mine de odihnă glasuri,
în vorba ta lichidă îmi spăl slova,
cuvinte sunt ca pentru veac de-s ceasuri.

în lene-mi meșteresc prunciei ova,
în Astăzi fac sfințitele popasuri
și-aștept pe Mâine-n apele din prova.