De-aș număra lacrimi,
Aș fi un arlechin anacron
De-aș căuta prin praful
În care amintirile se dizolvă
Zâmbete știrbe
Aripi de fluturi
Tăcerea
Sub un cer prea senin
M-aș găsi copil
Cu visuri prea mari
Să-mi încapă în palme

Acum e prea mare
Doar golul
Anilor
Emoției netrăite
Vorbelor pe care
Le scriam pe malul mării
Redându-le nemărginirii
Departe de urechi surde
Strigând cu glas mut
Iubiri ce-mi ardeau
Marginile speranței...

Mâine e doar alb
Mă orbește
Mă îmbracă
Por de por
De voi cădea
Din sângele meu,
Mâine va fi câmpul meu de maci
Închid ochii
Doar cât să simt
Toate-ndoielile plutind
Ca stoluri de molii
Până la capăt de Calee Lactee
Și-not cu toate-acele suflete
Al căror zbucium
E oglinda
Insomniilor mele
Dintr-o secundă
Într-o veșnicie
De posibilități
Hazard
Viață
Și moarte
Renaștere
Fluid
Utopic
Dar atât de real...

I believe I can fly...