plutim în perne pe-a visării lene,
ivită-n noapte, șoapta-n zori zidindă
un strai de neclintire în oglindă
ne urcă firul de lumină-n gene.

aștept pe soare, ochiul să-și aprindă
din caldul lui să-mi dea răgaz în vene
de a trăi, sub gândului refrene
iertarea-n mine munții să-i cuprindă.

în apa vremii mă privești din undă,
e-aceea ce cu tine-n lume curge
și viața de o clipă mi-o inundă.

fiorul întâmplării mă parcurge
și parcă-alerg în singură secundă,
aceea ce-i cu margini demiurge.