în toiul unei clipe ce ucide
mă vizitează gânduri epocale
dar nu-s cuvinte îndestul pe cale
nici vise chiar, tăceri spre a decide.

îmi beau suspinul pe cărări egale
cu marginile de păcat, acide
nu-s vremuri pentru vrerile lucide
căci somnul rațiunii e agale.

din ochiul minții tale-am rupt petală
avea secunda zbucium colossal
și șoapta ta era ades letală.

privirii tale, cea din zări, vasal
veneam să mai mănânc o pâine-n fală,
mă cufundam în umbre abisal...