un prunc de raze crește-n zi, cu steaguri,
cu flamuri ne-ncetate de lumină...
de rouă florii nu îi aflu vină,
frumoasă-n văz și-n nemurire-n cheaguri.

scot cartea vieții mele din vitrină,
citesc doar șoapte în a foii faguri
vin clipe-ndoliate-n Ieri, șiraguri
și ude-n amintirilor doctrină.

secunda lungă-i pasărea cea rară
iar Mâine galopează spre trecut
în oastea timpului mereu recrut
în piept aprind un foc de la țigară.

apoi se va isca în mine Hăul
și mă va ninge-n negru, nătărăul...