reverie desfășurată în fapt, aproape de nepovestit
veghe contopind lumile una într-alta
învăluire a întâmplării care lasă în urmă amintirea
sunt purtat neîntârziat undeva, unde nu contează unde
fără nevoie de adăpost, cu toată trăirea la un loc
suspendat într-o încetinire gata să devină veșnică

vorbele sunt potrivite ascultării, scăpate de înțelegere
șiroiesc într-o ploaie ușoară ca ninsoarea
vreme deja împlinită în rotirea anotimpurilor
gesturile se mișcă într-o prelungire firească, lente în grație
cu ele înot către nicăieri, învelit conturând

cu tot aerul din toate lumile în mijlocul meu
ca și cum elementar întors mă traversează fericirea
de parcă ochii zâmbesc țintă la nevăzutul pe care nu-l mai caută
într-o cuprindere eliberatoare fără de cuprins
într-o atingere fără stârnire și fără suprafață de atins

după întreaga muncă a celei mai bune lumi
și în urma marelui preț cheltuit fără rest
după trăirile tăcute fiecare pe numele adevărat
lăsat împrăștiat la un loc ca cerul luminat în umbră
pierdut pentru ultima oară în înțelegerea tâmplei oprite

e un vis ca o amintire ce nu-l poate prinde
o amintire despre ce nu va mai fi, deja întâmplat
visez că mor sau că sunt în brațele tale
și când mă trezesc închid ochii