alerg
depășesc timpul
trec prin nu știu câte porți
salut oameni invizibili
names & nicknames
scanez detalii
zoom in
accept
doar dacă s-au suit în poezie
& bifez friend
friend
friend
același cuvânt de sute de ori
plictisitor
mecanic
reflex
schimbăm like-uri și smile-uri
felicitări
și
succes
ne tâmpim făcând asta
un gen de remunerare
virtuală
viața scapă de pe pământ
ca dintr-o cușcă de
nicio iubire

alerg
spre apartament
mă împiedic
în rețeaua propriilor gânduri
am acoperire
alerg
spre mii de întâlniri
deodată
fiecare în camera lui fb
vorbim pe mess
ca și când
ne-am afla la ani lumină distanță

nici nu mai știu ce culoare au ochii tăi
și vocea o recunosc doar prin
voice call


(apare în rev. Qpoem, 9mai, 2017)