Ascunzi mai departe în suflet coapsele lui Horst
trupul arzând pe osia fericirii jasminul
slobozit înspre...

soarele se ridică amețit să țină
mugurii și chiar
sângele ce te lovește perfid peste față

și grea îți simți talpa
parcul prin care treci locul unde
dorm fluturii și oamenii străzii
în cămăși neschimbate de zeci de ani