O minte limpede îmi ceri
seninul cerului de mai
să-l zugrăvesc și mai senin cum aș putea
când deasupra-mi am norul nedumeririi
de a cărui umbră însuși Eliade se ascundea
ah cu o minte limpede câte ai crea
așa-mi spuneai dar ce folos
te întreb
când sub cerul pe care-l cânți
nici tu nu îți găsești un loc al tău.