Nu sunt profetul
Din primul cerc al cunoașterii.
Nu sunt ideea
Din primul zbor în care ne naștem.
Sunt manechinul
Unor ecouri respirate
Și iluzia căderii în spațiu.
Sunt visul în care bat
Umbre taciturne în ușă.
Sunt cerul care se tulbură
În steaua jucăușă.
Sunt clepsidra în care se cerne
Ziua de noapte.
Sunt sfârșitul și începutul,
În același timp și deodată.