în miez de clipă urcă vorbe vane
ca într-un tren ce n-are destinații
în a zădărniciilor ovații
ce tot mai mult se-nalță... în tavane.

sub straie de metaforă, în spații
pe oul nezidit de vreri umane
se strâng a neputințelor mormane
în ieri ori poate în... anticipații.

doar azi, secundei care ți-e pe plac
nu îi deschizi sub tine criptei lespezi
și oful greu, asupra ta, îl lepezi
și ceasuri parcă în clipită tac.

eu sunt viclean, tu mă poftești la masă
că tot atâta vreme ni-i rămasă...