închid pe zări a nopților parfumul
și ziua din găoacea vremii iese
sfârșit și început în ou se țese
și pasăre renasc de unde-i scrumul.

în piețe vinzi nimicuri pe-nțelese
la pieptul meu cu șoaptele în cumul
zidește din țigări tavane fumul
și adevărul des e dus în lese.

deasupra stăm în fulger de cerneală
eternitatea s-o putem ivi
în tunete de slovă-a ne strive
prin zorii ce se vaită în urzeală.

corolele de raze-au prins a spune
că e-n amurg nocturna-nțelepciune.