Dumnezeu e Omul de dincolo
câteodată Îl strig
Vecine

mă înspăimântă lipsa Lui

face oameni din cărămidă

cândva construiam case
nu știam că din oameni
mă durea piciorul pe care
îmi scrijelise

ai pățit ceva
mă striga din camera cu nori

am rămas pe pământ
trist cu gândul
și lipsurile astea

am risipit iubirea
m-am risipit

îmi căuta un loc
mai aproape de El

niciodată pregătit