leg zilele cu mici noduri de somn
nestrânse prea tare
cu fundă
în zori dezlegarea să-mi fie ușoară
sunt om și aș vrea...
dar animalul își cere obolul de timp
și i-l dau
să-și golească colonul vezica
îl bag sub duș să-l scap de secreții
ceară urdori și sudori
și apa șiroaie-n clăbuc de săpun
rece plăcută ușoară
îl îmbrac doar în halatul cu glugă
lung moale de pluș
și-l pun să-și spele dantura de fiară
rânjește satisfăcut și mental
de drag îl iau în brațe și-l duc afară
așezându-l ușor
în fotoliul de nuiele de pe balcon...

azi în timp ce-aștepta răsăritul
l-am întrebat cum vrea să-i fie cafeaua
privind dus
secera lunii alături de-o stea îngăimă
ca viața mea... fără zahăr...