Se trage umbra ta în trupul meu,
Se-ascunde de uitare și mă mustră
Că n-am păstrat din darul de la Zeu
Măcar un dram din lupta lui Tezeu
Și am făcut din stele o lacustră.

Din solzii unui vis doar flori de prun
Au răzbătut prin vreme să m-acuze
Că nu m-am priceput, în păr să-ți pun
Coroana cu o pană de păun
Și-n ea, din diamante, buburuze.

Ecouri răsturnate, pe oglinzi,
Răzbat din gura ce-mi era prea dragă
Și tot mai des azi îmi atârni de grinzi
Cuvinte de pripas și îmi întinzi
Cucuta să o beau în chip de bragă.

Văd inorogii potcoviți, în țarc,
Cum pasc nimicul mărginit de piatră
Și tu cu biciul alergând prin parc,
Prin sticla albă săgetând din arc
Scânteia caldă ce zvâcnește-n vatră.

Se-aude-n dimineață un refren
Brodat cu verde-roșu-n cruciulițe.....
La poartă poposește înc-un tren,
Refuz să scriu un epitaf peren....
Și să îl cos pe margini de altițe....